Ultima luna plina

 

Ultima  luna plina din an e momentul dorintelor. E momentul in care speranta trece dincolo de frica si iti da imboldul dorintelor. Luna plina se apleaca asupra noastra cu un zambet pe care doar il intuiesti si ne intinde un cos de gunoi in care sa aruncam frica si frustrarile, agitatia inutila si compromisul. In schimbul lor ne da o foaie de hartie de matase si un creion si ne indeamna sa facem o lista.

Ne promite ca o va inmana Universului in noul an si ne aminteste ca nu exista dorinte mari sau mici si nici visuri prea indraznete. Trebuie doar sa privim adanc in suflet si vom sti ce sa cerem Universului si noului an. Ultima luna plina este picatura de liniste pe care ai cautat-o in anul fricii. Este mana care sterge grijile si iti schimba perspectiva. Iti aminteste ca fata nevazuta a lunii nu este intotdeauna vecina cu teama ci poate cu dorinta de explorare si lucrurile neasteptate. 

Luna si cerul instelat dupa multa vreme iti separa apele si iti limpezesc gandurile. Te incurajeaza sa iei hotarari si iti dau inapoi energia consumata de nehotarare si pelteaua lungita la nesfarsit si indeparteaza scuzele si pretextele. Hartia de matase este fina dar rezistenta si asa ar trebui sa fie si actiunile tale.

Luna nu te judeca, iti da o oglinda in care sa te privesti si in care vezi si drumul parcurs. Iti aminteste si momentele bune si pe cele in care a trebuit sa peticesti drumul cu renuntari pentru a continua, iti demonstreaza inca o data ca ezitarile vin din teama si din dorinta utopica de a fi pe placul tuturor si iti arata usita mica pe care nu ai vazut-o inca, catre tine si catre idealurile tale. Nu te judeca si te sfatuieste sa nu o faci nici tu, in schimb te indeamna sa privesti inainte cu speranta si inapoi cu ochiul evaluatorului. Iti ridica privirea catre cer si iti arata ca pumnul nu este strans intotdeauna si ca, uneori, in causul palmei a stat ascunsa speranta.

Ultima luna plina a anului este sfarsitul si inceputul. Lumina care strabate intunericul si deschide cerurile pentru prima luna plina. Nu vezi, dar simti blandetea unui zambet. Zambetul care stie. Stie ca poti si stie ca in final vei gasi in buzunar saculetul cu praf de zane care te va ajuta sa mergi inainte, te va sustine sa-ti croiesti drumulpe masura viselor tale. 

Si tu si ea stiti ca ea se va afla acolo si la finanul anului care sta sa inceapa si te va asculta cu aceeasi rabdare. Probabil ca iti va da un nou imbold catre drumul tau din caramizi galbene si va sterge din nou tensiunea acumulata. Stii ca poti conta pe ea si stii ca poti conta pe tine ca sa nevighezi in apele necunoscute ale unui an nou.

Zambesti si tu si ii promiti ca va veti intalni pe cerul noului an.