Taifas

 Exista momente in care totul parca vine spre tine. Oameni, situatii, emotii, actiuni, trairi, vremuri.

Cand timpul porneste inspre toamna, in lumina de vara indiana gandurile se aseaza cu tine la taifas. Nu hotarasti tu cand sa vorbesti tu cu gandurile tale. Este undeva un declansator care reactioneaza la un cuvant, o stare, o amintire sau o tusa de lumina. 

E un amalgam linistit si zgomotos in acelasi timp. Locuri, mirosuri, chipuri, vorbe, toate intr-un singur minut, intr-un haos aparent. Preaplinul tau de emotii care ies la suprafata precum delfinii.

Toate astea se intampla in momentele in care totul vine spre tine. Cand lucruril pe care nu le credeai posibile incep sa se intample. Cand Universul iti scoate in cale oameni, entitati speciale. Pe cei care nu sunt inregimentati. Pe cei care au nevoie de tine si tu de ei ca sa fii complet. Pe cei care iti spun despre tine lucruri pe care numai tu credeai ca le stii. Si despre care stii lucruri pe care nu ti le-au spus.

Momentele astea sunt parca suspendate in timp. Ca si cum timpul isi opreste curgerea si asteapta sa vada ce se intampla pentru ca apoi sa hotarasca directia de curgere. Ca si cum ai fi centrul unui turbion, cu sufletul in palme, daruind farame de suflet celor insetati. Iti este bine si rau in acelasi timp. Nu stii daca ceea ce ai de oferit este de ajuns si nu stii niciodata daca este suficient de bun. Nu stii cum vei iesi din tornada si nu stii daca intalnirile sunt lectii sau binecuvantari. Dar cumva, stii ca de acolo de unde oferi izvorul nu seaca, ci, pe masura ce oferi se umple cu o energie din care te hranesti si iti intaresti aripile.

Momentele astea te definesc. In momentele in care totul vine spre tine alegi ce vrei sa fii: a taker sau a giver. Nu sunt adepta romglezei, dar, de data asta, expresiile astea suna mai bine, mai concis asa.

Paradoxal, desi nu pare, cel care alege sa ofere este mai castigat pe termen lung. pentru ca, la randul lui acumuleaza de la ceilalti ganduri, emotii, gesturi. Unele bune, altele daunatoare de-a dreptul. Dar fiecare dintre ele isi gasesc locul in jungla incalcita a eului.

Sigur, asta e opinia mea. Este posibil ca altcineva sa considere ca cei care iau sunt mai castigati. Si au dreptate in felul lor. Pentru ca fiecare isi creaza propriul univers de convingeri si prezentul fiecaruia este diferit.

Suntem diferiti si, totusi, undeva, adanc, extrem de asemanatori. Doar perceptiile si interpretarile sunt diferite. Suntem in acelasi timp cei care iau si cei care daruie. Doar procentele sunt diferite. Si modificabile. Pdentru ca liberul arbitru ne apartine.

Si toti avem momentele noastre de vortex, in care totul vine catre noi. Momentele in care timpul intoarce clepsidra si asteapta ca noi sa-i hotaram curgerea. Iar noi ne asezam cu gandurile la taifas in vara indiana a sufletului.