Oferta limitata

 Uneori ma repet. Mai ales in ceea ce priveste asumarea. Pentru ca, pe langa liberul arbitru, eu cred ca asumarea este esentiala pentru devenirea noastra. Degeaba ai liber arbitru si hotarasti ca o iei la stanga sau la dreapta daca nu iti si asumi in acelasi timp ceea ce ai putea intalni pe drumul pe care l-ai ales.

Sigur ca avem in viata rascruci si schimbari de directie, poduri rupte si intalniri neasteptate si sigur ca, in baza liberului arbitru, noi alegem ce sa facem cu ele. Doar ca, e cazul sa ne si asumam. Orice. Tot.

Si, pentru ca blogul asta se numeste Madampanseluta, sa ne asezam linistit cu o cafea in mana si sa depanam asumari, sau...

Eu consider ca omul nu este un animal monogam. Nu suntem lebede sau pinguini, iar in cazul pinguinilor eu nu sunt tocmai sigura. Bun. Asta inseamna ca, de-a lungul experientei noastre pe aici, vom dezvolta sentimente si vom avea relatii cu alti semeni, indiferent de sexul lor, uneori in paralel. 

Sigur ca morala cu miros de tocanita, altoita pe perceptele rigide ale lui "asa se face", nu accepta decat familia compusa dintr-un barbat si o femeie. Ok. Stim asta. a fost chiar si un referendum in acest sens care a esuat lamentabil. Parerea mea este ca sexul partenerilor dintr-o relatie nu este relevant. La fel consider ca o persoana poate avea doua relatii simultan fara a trisa de fapt in nici una. Iar aici intervine asumarea.

Faptul ca esti intr-o relatie dar, in acelasi timp, esti atras si de altcineva nu este o grozavie. Pur si simplu celalalt umple un gol pe care tu il ai in parteneriatul tau si pe care nu il stii sau, in cele mai multe cazuri, nu il recunosti. Si nu il recunosti pentru ca nu e usor sa iti asumi. Si nu e usor sa te dai un pas in spate si sa-ti analizezi situatia, sa vezi fisurile sau crevasele, sa admiti ca ai lipit cu oja sparturile si ca poleiala a disparut de mult, si nu este doar celalalt de vina. Nu e usor sa-ti marturisesti ca iti place supa calduta in care te scalzi.

Si, uneori viata, fara sa te avertizeze, iti scoate in cale raspunsul la ceea ce nu ai avut curaj sa ceri. Iti ofera luna plina, Ursa Mare si libertatea de a fi din nou sau pentru prima oara tu. 

Genul asta de raspunsuri se ivesc brusc in drumul tau, atunci cand deja esti resemnat ca asfaltul gri este suficient si te trag de maneca intr-un montagne russe pe care il banuiai dar nu il credeai in tine.

E fascinant, neasteptat, neobisnuit, zambesti continuu ca la 15 ani, astepti, te bucuri, razi, zbori, furi momente, este soare chiar si atunci cand ploua. Este frumos si, luand in calcul morala clasica, periculos. Nu vrei sa renunti la ceea ce ai deja, si nu te obliga nimeni si nimic sa o faci, dar vrei noutatea cu parfum de "unde ai fost pana acum?". Vrei in acelasi timp canapeaua pe care stai in pijama in fata televizorului si primavara cu miros de aventura. Si atunci ai doua optiuni: te sperii, faci atacuri de panica, te simti vinovat, pentru ca nu-i asa, morala spune ca..., cauti subterfugii si scuze, te pierzi in propriile argumente, te apropii, o iei la fuga, setezi "granite" si reguli care nu-ti folosesc decat tie dar le impui celuilalt, sau... iti asumi. Iti asumi sa iti placa, sau nu, iti asumi sa te deschizi si sa risti sa fii ranit sau sa ai surpriza descoperirii unui alt mod de a fi complet, iti asumi sa descoperi sau sa redescoperi tandretea, senzatia de bine, frica pentru celalalt, iti asumi sa iti fie bine sau rau. Iti asumi.

E mult mai grea varianta asta. Pentru ca, odata aleasa aceasta cale, esti vulnerabil precum puiul de broasca testoasa iesit din ou tarandu-se catre ocean. Esti vulnerabil pentru ca toate crapaturile atent ascunse incep sa-si arate urmele, si se poate sa descoperi ca esti ok asa sau... nu. Si de asta te temi. De posibilitatea de a descoperi ca supa calduta nu este mediul tau, ca iti doreai altceva si ca ceea ce nici macar nu stiai ca vrei se afla in fata ta. Nu esti comfortabil cu ideea ca tot ceea ce credeai a fi real incepe sa se darame ca un castel din carti de joc. Cum sa-ti asumi ca tot ceea ce credeai ca stii este doar un bob de mazare ramas pe camp dupa recolta?  Cum sa-ti asumi ca nu detii controlul oricat ai incerca ca toate principiile care te inconjoara sunt doar peretii unei custi de inregimentare? Cum sa-ti asumi ca ceea ce vrei si ceea ce simti nu intra in spectrul vietii tale de pana acum?

Raspunsul la intrebarea asta desparte apele. Raspunsul la intrebarea asta atrage dupa sine o forma de actiune si, evident reactia Universului la alegerea ta. Pentru ca Universul iti ofera dar oferta este limitata. Limitata doar de alegerea ta.

Si atunci... iti asumi?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poleiala de print

Magul

Dimineti cu latte in cesti turqoise