Bataliile altora
Cineva spunea odata ca exista batalii pe care mai bine nu le castigi. Eu zic, exista batalii care nu sunt ale tale si oricat de mult ai vrea sa ajuti e de preferat sa le lasi sa se desfasoare in afara spatiului tau. Nu e lasitate si nici neasumare. Pur si simplu, nu este locul tau acolo si implicarea ta nu ti-ar aduce nimic bun. Chiar daca stii ca poti ajuta. Doar ca, in genul asta de confrunrtari, cei implicati au de invatat o lectie care le apartine numai lor si nu este rostul tau sa le indulcesti pilula cu acadele chiar daca tii la ei.
Uneori, sa te dai la o parte si sa-i lasi pe ceilalti sa isi duca propriile batalii este o dovada a faptului ca ii iubesti, chiar daca, pentru marea majoritate, inclusiv pentru cei implicati poate parea un abandon. Pana la urma, atunci cand tii la cineva, daca nu realizeaza cat de greu iti este sa te separi de o situatie, inseamna ca tot ceea ce oferi este considerat un dat, o certitudine si, de fapt nu este apreciat. Sigur ca atunci cand oferi si cand esti acolo cand ei au nevoie de tine, nu o faci in ideea unei recompense sau a unei recunoasteri, dar, cumva, trebuie sa nu treci granita catre "mi se cuvine". Iar granita asta este extrem de subtire si, pentru ca nu e nevoie de viza, extrem de usor de trecut. Iar tu esti inclinat sa-i lasi pe ceilalti sa o treaca tocmai pentru a nu-i rani, zici tu.
Exact asta este momentul in care e cazul sa te opresti, sa faci un pas inapoi si sa privesti imaginea in ansamblu, oricat de greu iti este sa faci asta. Inclusiv pe tine e bine sa te privesti dinafara ta. Pe tine, actiunile si ratiunile tale. Deoarece intotdeauna situatia in care te afli este responsabilitatea ta. Si e cazul sa schimbi perspectiva si abordarea. Si sa-i ajuti pe cei care isi asuma la randul lor ca au nevoie de ajutor si pe cei pregatiti sa-si poarte propriile batalii, pe cei care se privesc in oglinda fara masti, mascute si subterfugii.
E greu sa te separi de o situatie care implica oameni la care tii. E greu sa le spui ca acum nu e momentul sa le pui saltelute de puf care sa le atenueze caderea. Dar din momentul in care te desprinzi te simti eliberat.
Pana la urma asta este un test si pentru tine. E posibil ca unii sa dispara din viata ta. Altii insa vor ramane in continuare dupa ce isi vor fi depasit bataliile. Nu este un test voit, nu este un examen, este doar un punct de rascruce, o sita care cerne realul de conjunctura.
Uneori este ca proba de mers pe carbuni incinsi cu talpile goale. Poti sa te umpli de basici sau sa ajungi pe partea cealalta eliberat de temeri. Diferenta o face modul in care iti setezi intentia: daca o faci doar pentru a demonstra ceva, sau alergi catre o tinta, sigur te alegi cu arsuri de gradul II, daca alegi asumat, si stii exact de ce faci asta, atunci la capatul fasiei cu jar esti doar eliberat de teama de foc.
Asa ca, oricat de mult ai tine la cineva, si oricat de mult stii sau crezi ca poti sa il ajuti, e cazul sa il lasi sa intre singur in turnir. Eventual poti sa il astepti la final sa-i pansezi ranile.
Dar asta depinde de turnir.
Comentarii
Trimiteți un comentariu