Postări

Magul

Imagine
Astazi, am tras din pachetul de Tarot Magul. Tarot este jocul vietii. Un joc de intamplari si personaje . Forta, Marea preoteas, Imparatul, Luna, Roata norocului, Eremitul, Nebunul si, mai ales Magul . Magul e fascinant, e inceputul si sfarsitul, intuneric si lumina in acelasi timp. Si ma intreb de cate ori si in cate forme l-am intalnit pana acum si de cate ori ni se vor ma intersecta drumurile. Magul este in noi si in ceilalti cu toate fatetele lui. Fiecare dintre noi este inceputul si sfarsitul si lumea dintre ele. Magul este in acelasi timp potentialul indeplinirii visurilor celor mai inalte si al distrugerii. Este nazuinta si manipulare, bine si rau, altruism si egoism. Universul ne pune in palma tot ceea ce avem nevoie pentru a evolua. Pe un umar purtam lumina si pe celalalt intunericul. Granita dintre ele este aproape invizibila. Catre care ne indreptam este alegerea noastra. Daca ai ales Magul, in permamnenta vei oscila intre cele doua pana cand vei alege cu adevarat

Negarea negatiei

Imagine
Pana la urma, viata este despre asumare. Din momentul in care constientizam ce se intampla in jurul nostru, ne asumam. Ne asumam primul pas, ne asumam vaza sparta si sertarele rasturnate. Ne asumam gandurile si emotiile. Ne asumam increderea investita si posibilitatea sa fim dezamagiti. Ne asumam deziluzia si gustul amar al prieteniilor false, dar ne asumam si zambetul sentimentului de bine in prezenta cuiva. Ne asumam sa iubim si sa fim iubiti sau nu. Ne asumam rasetele si lacrimile, si drumurile, culorile si creativitatea. Ne asumam descoperirile si diversitatea si ne asumam alegerile. Chiar si atunci cand nu vrem sau nu stim ca ni le asumam. Chiar si atunci cand negam asumarea, undeva in subconstientul nostru stim ca ne-am asumat negarea. Insa unii dintre noi neaga in continuare. Pentru ca e simplu, e mai simplu sa negi si sa continui pe valurile joase ale refluxului constiintei. E mai simplu sa schimbi regulile in timpul jocului si sa alegi intotdeauna calea minimei re

Noi vs cerere si oferta

Imagine
In lumea cererii si a ofertei, paradoxal, cele mai valoroase lucruri sunt gratis. Le dam si le primim uneori in fiecare zi, dar, rareori suntem constienti de ele. Si, de cele mai multe ori, incercam sa le cumparam. La fiecare colt de strada se vand si se cumpara vise. In fiecare intersectie compasiunea este scoasa la mezat. In birourile opulente se negociaza suflete la pachet. In fiecare zi incercam sa definim fericirea, in fiecare zi ne mintim masurandu-ne stupid gradul de fericire afirmata in pagini de socializare. Avem stocuri de zambete si mostre de gandire pozitiva insirate frumos pe umerasele unui acut sentiment de gol. Ne dorim organic sa fim o versiune mai buna a noastra, fara a sti exact cine suntem. Alergam cu sufletul la gura catre "supermarketul" de fericire promis de reclame si trenduri. Ne batem in numarul de like-uri pe Facebook si statusuri sociale afirmate virtual, dar nu stim cum sa relationam intre patru ochi. Inghitim discursuri motivationale

Message in a bottle

Imagine
Din ce in ce mai des imi vine in minte scena rascrucilor din Oblio. Sa ai atat de multe indicatoare si, paradoxal, nici un drum pe care sa o apuci. Sa fii inconjurat si traversat de emotii contradictorii, fara sa stii pe care sa o pastrezi si pe care sa o lasi sa treaca. Cumva, stii, ca toate indicatoarele merg in directii false, stii ca singurul indicator veritabil este cel din tine, indiferent ca ii spui subconstient, al saselea simt sau voce interioara.  Stii ca drumul pe care il indica este cel mai abrupt, ca aici te pierzi si te regasesti, ca este presarat cu maracinii bataliilor intre tine si ego-ul tau crescut in doctrina societatii, si pietrele ascutite ale regretelor supelor caldute in care te-ai simtit comod pana acum. Dar, la fel de bine, stii ca pe drumul asta, visele tale isi fac carare cu maceta credintei ca vei reusi, pe drumul asta afli cine esti cu adevarat si cum poti deveni o versiune mai buna a ta, pe drumul asta te lasi condus de "a fi". Aici reali

Cautari

" Oamenii se cauta. Se cauta neintrerupt. Zile. saptamani. Luni. Ani. Iar atunci cand se gasesc... se impiedica. Se impiedica unul de celalalt. De ei insisi. De orgolii, de asteptari, de temeri." - Alexandru Chermeleu Ne-am obisnuit atat de tare cu regulile unei realitati pe care o acceptam ca fiind a noastra, incat atunci cand ne gasim nu mai stim. Nu mai stim cum sa ne recunoastem. Nu il vedem pe celalalt ci doar imaginea lui reflectata de cutume si prejudecati. De ce sa ridicam valurile si sa indepartam perdelele de fum ale "societatii" cand este mai simplu sa il inghesuim pe celalalt in tiparele prestabilite? Ne simtim in siguranta, stim exact pe ce raft si in ce sertar sa il plasam. Asa am fost invatati si asa ne dam voie sa credem.     Si ne complacem in supa calduta a societatii. Chiar daca, undeva, adanc "ce-ar fi daca?" nu ne da pace. Ne infranam dorinta de visare, dorinta de a descoperi si de a ne depasi limitele autoimpuse. Nu vedem ca m

In ce poveste traiesc?

Viaţa ta e o poveste. O poveste despre noi. - Catalin Manea Astazi m-a intrebat cineva in ce poveste traiesc? Timpul este o conventie si, implicit curgerea liniara a vietii. Daca suntem dispusi sa acceptam existenta universurilor paralele, de ce nu suntem capabili sa realizam ca realitatea noastra a fiecaruia este creata char de noi. Exista realitatea constientului colectiv, cea de fiecare zi, cea care ne agreseaza prin ecranul televizorului, prin valul de postari pe Facebook, si miile de stiri despre totul si nimic, dar dincolo de cotidian, exista realitatea pe care o proiectam. Pentru ca, liberul arbitru, este sigura putere reala pe care o avem. Si aceasta modeleaza lumea. Putem alege realitatea supei caldute a unui trai care "sa nu deranjeze" indiferent ce inseamna asta. Putem alege realitatea fricii, indiferent ca este vorba de teroristi, vecini agresivi, invazii extraterestre, sefi, razboiae mai mult sau mai putin iminente, interceptari, poltergeist, sau spirite os

Venetia din noi

Imagine
In fiecare dimineata ne privim in oglinda. Verficam. E bine? E bine. Apoi, din raftul de masti o alegem pe cea potrivita pentru ora zilei, intalnirea catre care ne ducem, colegii de serviciu, ceilalti soferi din trafic, "partenerii"de statii de metrou. Apoi, inca o data: E bine? E perfect! Ne-am obisnuit cu mastile in straturi successive, intr-atat incat incepem sa ne identificam cu ele. Sunt masti guralive, persuasive, tacute, intelegatoare, evidente, disimulante, descurcarete, cu zambete largi si ochii mari, ironice, paranoice, blande si sarcastice. O lume exterioara de costume in spatele careia evoluam  in silentio stampa cu gandurile lovindu-se de un zid de mucava in incercarea disperata de a trece dincolo. Un carnaval venetian perpetuu in care Colombina, Bauta si Moretto se pierd in marea de masti dambovitene, intre Mariute si Vasilachi, zei corporatisti si Capcauni, Zane si boiernasi, Feti Frumosi si comete media, Ilene Cosanzene si cersetori. O lume exterioara an

Simplu

Niciodata nu m-am intrebat de ce te iubesc. S-a intamplat atat de firesc si cald incat m-am obisnuit imediat cu senzatia. Astazi, insa, cumva, mi-am pus intrebarea: de ce? Si raspunsurile au navalit ca apa calda la robinet, dimineata devreme cand vecinii inca nu s-au trezit. Te iubesc, in primul rand, pentru ca ma suporti. Te iubesc pentru ca esti acolo atunci cand toti ceilalti nu sunt. Te iubesc pentru ca imi spui ca sunt puternica si pentru convingerea ta ca imi va reusi tot ceea ce imi pun in minte. Te iubesc pentru ca imi lasi mie locul de la fereastra si pentru ca ma aduci cu picioarele pe pamant chiar si atunci cand eu nu vreau. Te iubesc pentru ca ma certi atunci cand esti ingrijorat si pentru ca accepti toata colectia din cutia cu maimute. Te iubesc pentru ca ai daramat pe rand toate barierele in spatele carora ma retrageam si pentru ca mi-ai demonstrat ca nu am intotdeauna dreptate. Te iubesc pentru "buna dimineata "si pentru "noapte buna ". Te

Dincolo de curcubeu

E o problema de spatiu locativ. Uneori, simtim ca nu mai incapem in noi insine, e acceasi senzatie ca intr-un apartament prea mic, si mult prea inghesuit. Si ne dorim sa evadam dincolo de noi, dincolo de cotidianul din noi, dincolo de curcubeu. Nici macar nu stam sa analizam motivul pentru care e stramt in noi. Dar gasim rapid "vinovatii" inghesuielii din eul locativ: daca nu ma maritam cu tine acum 10 ani, poate acum aveam o vila pe malul oceanului si un seic la picioare, daca nu alegema job-ul asta, as fi fost acum in Top 300, daca nu mi-ar fi mancat soacra-mea ficatii, poate as fi fost si acum casatorit cu iubirea vietii mele, daca..., atunci... Si e din ce in ce mai stramt in noi si nevoia de evadare creste. Odata cu ea creste si frustrarea si incercam sa parasim spatiul cel stramt. Visam la un alt "eu" dincolo de curcubeu, un eu aerisit ca o plaja pustie, lipsit de inghesuiala din noi avand ca unica decoratiune briza linistita a unui ocean fara furtuni. 

Rascruci

"L-am rugat pe Dumnezeu sa nu-mi dea mai mult decat pot duce. Mi-as fi dorit sa nu aiba atata incredere in mine" - Maica Tereza Intr-o lume a cailor intortocheate, rascrucile de drumuri sunt din ce in ce mai dese. Ajung sa ma intreb daca nu cumva am nimerit in Padurea fara Rost si cineva amesteca piesele din viata mea scapand printre degete drumurile continui. Fiecare alegere duce catre drumuri in constructie, cai nebatute si alte rascruci. Uneori, gandul ca totul nu este decat o incercare divina, este reconfortant, mai ales atunci cand simt in palme spinii. Dar mi-as dori ca drumul sa dureze mai mult si rascrucile sa nu fie atat de abrupte. Si mi-as dori sa intrezaresc macar ce este dincolo de suisuri si coborasuri, dincolo de lupta cu frica, in spatele barierelor si dincolo de mine insami. Si sper ca ceea ce este dincolo de ultima rascruce sa merite genunchii juliti, zgarieturile din palme si taieturile adanci ale indoielii. Sper ca dincolo sa fiu eu, altfel dar tot eu.

Lectii de la viata

Am rugat Viata sa-mi arate Calea. M-a luat de mana, M-a dus la inceputul Drumului Si mi-a spus: Asta este Calea. De aici incolo ai dreptul sa alegi Culoarea si structura pavajului, Materialul si dimensiunea bordurilor, Directia si latimea drumului Ai grija insa cu cine te intersectezi, cu cine te insotesti si peste toate nu construi punti decat peste prapastiile pe care merita sa le treci.

Trebuie?

E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati. (Einstein) In fiecare zi suntem supusi in mod constant unui bombardament de "asta se face", "asta nu se face", "asa este de cand lumea si pamantul". Tabu-uri, prejudecati, parerea "lumii" despre una sau cealalta, gura lumii dictand calea pe care trebuie sa mergi. Intotdeauna am inghitit greu sau deloc "trebuie". In baza "uzantelor" fiecare se simte indreptatit sa judece, sa-si dea cu parerea si sa-ti impuna. Fiecare se simte dator sa intre cu bocancii in viata ta, ignorand cu tupeu presul pe care ar trebui sa-si stearga picioarele. De ce sa traiesti frumos daca trebuie sa traiesti "bine"? De ce sa traiesti in lumina daca "lumea" crede ca trebuie sa te tarasti pe sub pamant, cartita orbita de percepte morale si tabu-uri? Am senzatia ca toate aceste incorsetari sociale nu sunt altceva decat o expresie a tatismului, cel mai bun motiv ca sa ne

"Marele preot"

"Marele Preot apare atunci cand trebuie sa inveti o lectie. Poate fi intr-un mod placut sau neplacut. Cineva iti arata cum trebuie sa te comporti sau ce este bine sa faci, desi te enerveaza sau nu iti convine absolut de loc. Marele Preot poate reprezenta educatia, intalnirea elevului cu institutia invatamantului. El reprezinta morala organizata si ideile morale care fac parte din gandirea omului, despre ce este bine si ce este rau." La Tarot, Marele preot este Arcana cu numarul 5. 5 este si numarul meu de destin. Si totul se leaga. Cineva spunea ca profesorul apare atunci cand elevul este pregatit. Uneori, profesorul ia diverse forme. In acest caz a fost "Marele preot". Mare? Intr-adevar. Preot? Mai putin. Dar, cu siguranta, ultimul bastion al doctrinei. Si un curs intensiv despre mine insami, prioritati si comedia umana. Am invatat ca cel mai greu ne este sa depasim limitele autoimpuse, ca nu poti schimba mentalitati, dar poti sadi samanta indoielii si ca, atunci c

Moralitate

"Moralitatea este instinctul de turmă al individului" - Nietzsche  Si ce ne invata instinctul de turma? Sa negam realitatea. Sa ne fie rusine de sentimentele noastre. Sa ne ascundem orice gand care nu cadreaza cu standardele stabilite de altii. Sa nu reactionam altfel decat ni se permite. Si uite asa ne invatam sa il practicam pe "sa nu" departe de ochiul vigilent al moralitatii. Asta in timp ce "morala" se lafaie degustand telenovele lacrimogene in care eroul pozitiv are intotdeauna dreptate si "calea cea dreapta" invinge. Turma dicteaza: ce sa credem, la ce zei sa ne inchinam, cine sa conduca in familie sau in societate, ce e normal si ce nu. Sa te fereasca Sfantu' sa incalci perceptele morale si tiparele acceptate. Ni se pare normal ca un barbat sa-i spuna unei femei " am vrut sa vad cum e", "vreau o relatie fara obligatii", "cu ea a fost doar o aventura, nimic serios" dar nu si contrariul. Din punctul de vede

A doua cafea

Astazi mi-am luat din nou fotoliul si cartile de Tarot in primire. Am intors o singura carte: Roata destinului. E cartea pe care o intrsectam din ce in ce mai des in ultima vreme fara ca macar sa ne dam seama ca o facem. Fortam norocul in fiecare zi: mergem la vot si punem stampila cum am da cu banul, ne lasam angrenati intr-un vartej de false prietenii si relatii de conjunctura, lasam dragostea sa ni se scurga printre degete si ne agatam de "realitatea" unor relatii "respectabile". Apoi ne intrebam mirati unde a disparut zambetul diminetii, de ce am ajuns la Xanax si de ce inghitim pe nemestecate telenovele si filme made in Bollywood. Si iar intoarcem aceeasi carte asteptand un raspuns si o promisiune de fericire. Suntem indignati ca Fericirea se lasa asteptata, uneori o viata, suntem nereabdatori si pretindem ca ni se cuvine. Din pacate ni se cuvine doar ceea ce ne oferim noi singuri. Nimeni nu este dator sa ne faca pe noi fericiti. Dar noi putem. Putem incepe pri