Postări

Cand ploua cu ganduri

Imagine
Uneori ploua cu ganduri. Le-si lasat in asteptare si acum danseaza in jurul tau, intr-un joc de-a v-ati ascunselea. Vrei sa le prinzi si iti scapa printre degete cu agilitatea unui pisoi aflat in explorarea spatiului. Nu mai stii de unde sa le iei, iti incurca sensul si directia puzzle-ului pe care il crezi imaginea ta, pleaca spre fereastra sufletului si apoi se razgandesc, se intorc si te privesc ironic provocandu-te sa-ti amintesti. Ti se aseaza pe umeri cu hohote de ras si le simti mai grele decat par. Ti se pun pe pleoape aducand cu ele imagini de mult uitate sau puse bine la pastrare, locuri, oameni si decizii. Sau ceea ce credeai tu la un moment dat ca inseamna o decizie.  Fiecare adiere de amintire le ridica iar in vazduh doar pentru a le lasa din nou sa cada, bland si aprig in acelasi timp, in mintea ta. Incerci sa privesti dincolo de ele, dar ceata fina a picaturilor de ganduri te inconjoara si te constrange sa le privesti atent si, mai ales sa le asculti acum. Pentru ca acum

Usi

Imagine
  Avem toate cheile. Intotdeauna se afla in buzunarul interior al jachetei. Problema este sa nimerim usile potrivite. Si sa nu ne grabim sa le deschidem pe toate in acelasi timp. Se face curent iar oportunitatile au tendinta de a testa usile deschise. Nu pentru ca ar vrea sa fuga. Doar se joaca de-a v-ati ascunselea cu spiritul si, uneori cu rabdarea noastra.  Universul ne da cheile dar usile trebuie sa le deschidem noi. Iar ordinea in care o facem este importanta pentru ca, fiecare portita ne poarta pasii pe un drum sau altul in viata. Nu sunt toate la fel: unele sunt din lemn masiv, altele din sticla sablata, pal, barne sau din otel inoxidabil. Mari sau mici, texturi si culori diferite, largi si inguste cat sa te strecori cu greu prin deschizatura. Nici yalele nu seamana, iar, uneori, cheile nu par a se potrivi. Mai ales atunci cand crezi ca poti schimba ordinea si alegi doar usile fatoase. Interesant este ca, oricat de pregatit crezi ca esti, si oricat de bine ti-ai pregati strategi

Uneori e stramt in tine

Imagine
  Uneori e stramt in tine. Corpul parca iti limiteaza libertatea de miscare. Esti tu si altcineva in acelasi timp. Ai vrea ceva dar nu stii sa definesti ce iti doresti. Te simti incorsetat de sforile nevazute care iti directioneaza pasii intr-o directie impusa de un papusar care iti sufla parul de pe ceafa si iti spune ca el stie mai bine. Si mai sunt si firele subtiri care vin din nivelul karmei personale sau colective. Ai vrea sa te desprinzi, dar itele subtiri taie rani adanci in carne si deschid plagi pe care le credeai inchise. Nu mai tii minte cand ai acceptat prima legatura. Nici macar nu esti sigur daca a fost in viata asta. Probabil ca a aparut cu primul "nu ai voie", sau "asa zice toata lumea". Ai acceptat din nestiinta , nepasare sau comoditate. Apoi, pentru echilibru, ai acceptat si altele devenind inca un numar in inventarul de marionete sociale. La un anumit moment ai primit si un upgrade de automatizare si ai inceput sa te misti ghidat pe suprafete si

Demiurg

Imagine
 Ne place sa credem ca suntem mici demiurgi. Ne mandrim cu faptele bune pe care le facem, daca nu in fata celorlalti macar in sinea noastra. Ne place sa credem ca suntem motivati de compasiune si, uneori, chiar suntem. Sau macar incercam. Undeva, adanc in noi, sta ascuns un erou, un salvator. Indiferent daca este vorba despre omenire sau doar despre sufletul nostru. Uneori, salvam un animal aruncat in strada. Alteori, fara sa stim, aducem alinare acolo unde furtuna a lasat rani adanci.  Surprinzator, actiunile marunte au cele mai profunde ecouri. De multe ori gesturile sunt involuntare, mana care poposeste pe umarul incovoiat vine dintr-o miscare spontana, precum covrigul intins direct catre colegul de banca din scoala generala. Cumva, atunci cand ne dam voie sa nu ne mai supraveghem fiecare gest, subconstientul iese afara intr-o pauza mare a sufletului. Sigur ca nu toate gesturile spontane sunt din spectrul compasiunii. Exista si cele care sunt la o distanta de ani lumina de aceasta.

Magie si echilibru

Imagine
Cineva spunea ca fiecare act de magie are plata lui. Universul pastreaza echilibrul. Nu poti doar sa primesti. Trebuie sa dai ceva la schimb. Mai devreme sau mai tarziu.  Poti incerca sa te eschivezi. Sa te joci de-a amnezia selectiva. Dar, la un moment dat, universul va restabili echilibrul. Si nu stii niciodata daca va echilibra balanta unui singur act de magie sau pe toate simultan. Sigur, poti oricand sa spui ca tu nu ai capacitati magice si tema asta nu are legatura cu tine. Esti sigur? Esti convins ca magia nu face parte din viata ta? Poate ar trebui sa te uiti mai bine in tine si in jurul tau. Simplul fapt ca existam este un act de magie. Fiecare dimineata si fiecare luna plina este un act de magie. Fiecare obstacol pe care il depasesti este un act de magie iei ceva insa dai ceva la schimb. Libertatea de expresie vine la pachet cu asumarea. In spatele fiecarui castig se afla o nota de plata. Chiar daca uneori, uitandu-te in jur crezi ca soarta are favoriti, ei bine la o privire

Sticla sablata

Imagine
 Exista oameni pe care credem ca ii cunoastem bine. Uneori chiar de mult timp. Insa, la un moment dat realizezi ca perceptia ta despre ei si a lor despre tine sunt asemeni siluetelor intrezarite prin geamurile sablate. Multa vreme nu sesizam acest aspect. Ii stim si gata. Lucram impreuna sau mergem la cafea, relationam in limitele socialului, zambim, ni se zambeste inapoi si ...cam atat. Apoi, ceva se schimba. Nu stii cum, nu stii cand dar, brusc intelegi ca, de fapt tot ceea ce ai crezut ca stii este atingerea unei umbre. Ai intrezarit o silueta prin geamul sablat al prejudecatilor, vorbelor si actiunilor celorlalti si, preocupat de propria cadenta, nu ai avut timp sau poate nu ai acordat timp unei priviri mai atente. Ai luat de bun ca pe o mancare gata mestecata. Ai preferat sa crezi ca totul este spre binele tau sau ai renuntat sa te lupti cu tunetul descarcat in permanenta asupra capului in momentul in care indrazeai sa ai opinii.  La un moment dat ajungi sa iti contesti instinctul

Iubirea sau frica

Imagine
 Exista conjuncturi in care Universul iti cere sa faci o alegere. Iar el nu are niciodata teme usoare. Asadar, exista momente in care trebuie sa alegi intre iubire si frica. O optiune dificila pentru ca fire nevazute te trag in ambele directii. Poate daca ar fi trebuit sa alegi intre dragoste si ura ar fi fost mai usor intre doua directii opuse. Dar, intre iubire si frica... ei bine nu este atat de simplu, pentru ca fiecare exista in cealalata. Iubim si ne este frica sa pierdem ceea ce iubim, pe de o parte si, in acelasi timp, ne este frica sa intram intr-o iubire noua. Alegerea este grea pentru ca ne obliga sa exploram toate fatetele si sa deschidem toate usile pe care am fi vrut sa le stim doar inchise. Desi nu pare, frica este mult mai la indemana. E mult mai usor de inteles si, in plus, efectele sunt imediate. O recunosti in respiratia intretaiata a angajatului care se grabeste in celalt capat al orasului pentru un fleac uitand de restul indatoririlor. O mirosi in ochii plecati si

Timpul si linistea

Imagine
  Sarbatorile, zilele de sarbatoare au o cadenta speciala. Ca si cand timpul mangaie cu maini blande asperitatile vremurilor si toarce in fuior de matase linistea. totul se impleteste cu o nevoie acuta de introspectie si un vant domol care aminteste sunetul valurilor in asfintit. E un moment fara intrebari. doar raspunsuri intuite dincolo de liniste.  E o liniste vie, care picura peste suflet pacea unei manastiri ascunse in munte. Nu tine de religie sau credinte. Este doar un moment in care mana blanda a Universului iti transmite ca esti protejat in timpuri tulburi. Miroase a primavara si a libertate, a zari nesfarsite si a ganduri bune, a cozonac si soare pictate in culori de amintiri. Iti este bine si Universul iti deschide o fanta catre speranta unui maine debarasat de angoase. Timpul isi incetineste mersul pentru o zi. O secunda astrala pe care ti-o ofera impreuna cu invitatia de a privi bine inauntrul tau. Stii ca acolo este izvorul sperantei si puterea de a merge catre limanul vi

Pana aici

Imagine
 Atunci cand te intrebi "pana cand?", "cand se va opri turbillonul? ", "cat o sa mai merg pe drumul asta? " e bine sa fii pregatit si pentru raspuns.  Pentru ca, intr-o zi, cand te astepti mai putin Univesrul iti pune o mana pe umar si iti spune: "pana aici". Aici este punctul terminus sau, daca esti in stare, punctul de pornire. Socul intalnirii iti goleste aerul din plamani. O clipa, lunga, uiti sa respiri si parca plamanii ti se golesc de tot praful asteptarilor nerealiste si al intrebarilor retorice. Mintea ti se goleste de ipocrizia de salon si jocurile de multinationala, iar aerele de superioritate se topesc intr-o constientizare brusca a realitatii ascunse sub masca autosuficientei.  Universul nu are timp de conversatii marunte si nici de gesturi de complezenta. Asa ca, atunci cand repeti intrebarea de multe ori, el considera ca esti pregatit pentru raspuns. Asa ca, te priveste in ochi, iti mai da o cafea si iti deschide cartile Tarotului

Cand timpul se suspenda

Imagine
Sunt zile in care timpul se suspenda. Curgerea lui liniara asa cum ne-o imaginam noi se opreste brusc. Si confuziase instaleaza. Nu mai stii cand si nu mai stii cum. E un spatiu dincolo de timp in care toate actiunile se invalmasesc. nu mai stii daca ai pornit spredestinatia impusa desi, in acelasi timp esti constient ca deja lucrurile s-au intamplat. nu mai stii daca ai visat sau a fost real si nu mai stii daca timpul merge inainte sau inapoi. Auzi de undeva de departe povestile cuiva si recunosti o voce a unei persoane pe care nu ai vazut-o vreodata. Asculti povestile si ele se impletesc cu o alta dimensiune a timpului prin care mergi ca pe un drum de pe care ceata diminetii inca nu s-a ridicat.  Sunt locuri si spatii unde tot ceea ce credeai ca stii se amesteca cu ceea ce ar fi trebuit sa stii intr-o alta viata. Paesti pe un drum pe care nu il stii desi, cumva, ai o idee despre ce te asteapta la capatul lui. E un deja vu si o pacla densa in acelasi timp. Esti tu cu tine si, tousi, s

Momente NU

Imagine
Sunt momente in care NU. Nu poti si nu vrei. Nu mai gasesti forta necesara sa combati cu zambete de complezenta grobianismul si tovalul ridicate la rang de "asa sunt eu". Iti ridici de pe nas ochelarii cu lentile roz prin care ai insistat sa privesti si, de data asta, vezi mai bine si recunosti, chiar daca asta e partea nu tocmai comoda, ca uneori insisti sa vezi panselute acolo unde nu exista decat ciulini uscati. Sigur ca nu esti dispus sa iei o hotarare radicala, mai ales cand tu ai pus fundite si ambalaje roz bombon peste ceea ce ai vazut de la inceput si nu ai fost dispus sa admiti. Din orgoliu ai continuat sa privesti prin lentilele de culoarea acadeleleor si ai inghitit cu noduri fiecare bucata de toval servita pe farfuria "sinceritatii absolute".  Ai stiut de la inceput ca nu asa arata sinceritatea. Ai stiut de la inceput ca este doar un subterfugiu pentru exacerbarea unui egoism var bun cu nesimtirea. Sub poleiala "sinceritatii"primesti bull shit

Indescriptibil

Imagine
   Exista momente pe care nu le poti descrie. Sau nu iti vine sa o faci de teama sa nu destrami magia care le inconjoara cu blandetea si fragilitatea unei bule de sapun. Esti actor si spectator in acelasi timp. Esti in acea clipa si in afara ei. Ai vrea sa o atingi cu fascinatia unui copil in fata globului cu zapada dar iti este teama ca se va destrama.  Uneori este o adiere cu miros de libertate intr-o lume inchistata in propriile frici, un Crai nou atarnat in coltul unui cer atat de senin incat stelele sunt doar la un gand distanta. Alteori este privirea unui caine cautand blandetea mangaierilor nestiute, cerul atat de albastru incat iti doresti sa-ti pictezi sufletul in culoarea lui si ultimele scantei ale unui foc de tabara care deschide usa amintirilor pierdute.  O senzatie de bine condimentata cu nostalgia vorbelor nespuse si adrenalina saltului peste tiparele impuse. Uneori este chiar mai putin de o secunda dar suficient ca sa-ti umple bateriile gandului cu impulsul de a cauta a

Lost and found

Imagine
Cineva spunea ca sa nu regreți niciodata ceea ce te-a facut sa zambesti. Nu conteaza daca a fost doar un moment, un gest sau o imagine.  Din pacate învățam doar atunci cand am regăsit ceea ce nici nu stiam ca pierdusem. Uneori suntem biroul de obiecte pierdute. Intram rar in spatiul in care am aruncat in devălmășie zâmbete șterse de lacrimile regretului,  oameni întrezăriti prin geamul sablat al opiniilor celorlalți, caldura focului de tabăra înconjurat de prieteni si sunetul usor dezacordat al chitarei împrumutate pentru a face impresie.  Nu facem curat aproape niciodata in spatiul invadat de senzații vechi si sentimente prăfuite. Cautam cateodata grăbiți un mop ca sa ștergem rapid dezastrul frustrărilor si al trairilor impuse si, in viteza, de pe raftul regretelor cade amintirea unui loc in afara timpului si senzatia de bine a unei îmbrățișări aproape uitată.  Brusc uiti de nevoia de a polei realitatea si plonjezi in lost and found. Nu mai stii cand si nu mai stii bine cum si cine er

Zare

Imagine
Cand stii ca s-a terminat? Cand stii ca te-ai eliberat de vina? Cand stii ca nu mai tarasti dupa tine piatra de moara a neimplinirii? Nu este un moment anume. Nu ai cum sa planifici: de astazi in 3 zile nu o sa-mi mai pese. Este doar un moment, in care ridici ochii din ceasca cu cafea, privesti strada linistita dimineata devreme si realizezi ca ti-a trecut. Incerci sa-ti amintesti de ce ti-a pasat atat de mult iar memoria refuza sa raspunda la provocare. Si tot atunci durerea surda care te insotea dispare. Dispare si frustrarea odata cu ea. Nu este un act de egoism, desi poate asa pare. Este doar viata care a smuls bandajul ca sa-ti arate ca sub el nu mai este decat o amintire de cicatrice peste care, daca vrei, poti sa faci un tatuaj frumos. Sau sa dai cu parfum. Pana la urma, in momentul in care te eliberezi, iti amintesti ca cineva, la un moment dat, ti-a spus ca uneori, cei la care tinem ne ranesc pentru ca noi le dam voie sa o faca. Lectia autovalorizarii nu este una usoara. Si as

Cafea si piese de puzzle

Imagine
  Nu exista intalniri intamplatoare. Nu exista impuls de moment. Suntem doar lasati sa credem ca exista coincidente. Eu cred ca undeva, in Univers, cautam si suntem cautati. Atat de oameni cat si de animale. Sufletele se scaneaza de la distanta si, uneori, intalnirile sunt doar inceputul uimirii si al lectiilor de viata.  Nu cred ca drumul nostru este trasat deja, cred in liberul arbitru dar, in acelasi timp, cred ca intalnirile nu sunt intamplatoare. Depinde de noi, insa, ce alegem sa pastram din fiecare intalnire. Depinde de noi sa cautam raspunsul pentru "de ce?". Raspunsurile exista, intrebarea trebuie pusa la momentul si in contextul potrivit. Iar atunci cand crezi ca ai toate raspunsurile si ca ai pus toate intrebarile, cand crezi ca ai potrivit puzzle-ul si ca il poti inrama, ei bine atunci Universul iti pune pe masa o cafea si o piesa de puzzle despre care nu stiai ca exista si iti sopteste "mai cauta". Sigur ca poti alege sa bei cafeaua si sa ignori piesa,