Postări

Lectii de la viata

Am rugat Viata sa-mi arate Calea. M-a luat de mana, M-a dus la inceputul Drumului Si mi-a spus: Asta este Calea. De aici incolo ai dreptul sa alegi Culoarea si structura pavajului, Materialul si dimensiunea bordurilor, Directia si latimea drumului Ai grija insa cu cine te intersectezi, cu cine te insotesti si peste toate nu construi punti decat peste prapastiile pe care merita sa le treci.

Trebuie?

E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati. (Einstein) In fiecare zi suntem supusi in mod constant unui bombardament de "asta se face", "asta nu se face", "asa este de cand lumea si pamantul". Tabu-uri, prejudecati, parerea "lumii" despre una sau cealalta, gura lumii dictand calea pe care trebuie sa mergi. Intotdeauna am inghitit greu sau deloc "trebuie". In baza "uzantelor" fiecare se simte indreptatit sa judece, sa-si dea cu parerea si sa-ti impuna. Fiecare se simte dator sa intre cu bocancii in viata ta, ignorand cu tupeu presul pe care ar trebui sa-si stearga picioarele. De ce sa traiesti frumos daca trebuie sa traiesti "bine"? De ce sa traiesti in lumina daca "lumea" crede ca trebuie sa te tarasti pe sub pamant, cartita orbita de percepte morale si tabu-uri? Am senzatia ca toate aceste incorsetari sociale nu sunt altceva decat o expresie a tatismului, cel mai bun motiv ca sa ne

"Marele preot"

"Marele Preot apare atunci cand trebuie sa inveti o lectie. Poate fi intr-un mod placut sau neplacut. Cineva iti arata cum trebuie sa te comporti sau ce este bine sa faci, desi te enerveaza sau nu iti convine absolut de loc. Marele Preot poate reprezenta educatia, intalnirea elevului cu institutia invatamantului. El reprezinta morala organizata si ideile morale care fac parte din gandirea omului, despre ce este bine si ce este rau." La Tarot, Marele preot este Arcana cu numarul 5. 5 este si numarul meu de destin. Si totul se leaga. Cineva spunea ca profesorul apare atunci cand elevul este pregatit. Uneori, profesorul ia diverse forme. In acest caz a fost "Marele preot". Mare? Intr-adevar. Preot? Mai putin. Dar, cu siguranta, ultimul bastion al doctrinei. Si un curs intensiv despre mine insami, prioritati si comedia umana. Am invatat ca cel mai greu ne este sa depasim limitele autoimpuse, ca nu poti schimba mentalitati, dar poti sadi samanta indoielii si ca, atunci

Moralitate

"Moralitatea este instinctul de turmă al individului" - Nietzsche  Si ce ne invata instinctul de turma? Sa negam realitatea. Sa ne fie rusine de sentimentele noastre. Sa ne ascundem orice gand care nu cadreaza cu standardele stabilite de altii. Sa nu reactionam altfel decat ni se permite. Si uite asa ne invatam sa il practicam pe "sa nu" departe de ochiul vigilent al moralitatii. Asta in timp ce "morala" se lafaie degustand telenovele lacrimogene in care eroul pozitiv are intotdeauna dreptate si "calea cea dreapta" invinge. Turma dicteaza: ce sa credem, la ce zei sa ne inchinam, cine sa conduca in familie sau in societate, ce e normal si ce nu. Sa te fereasca Sfantu' sa incalci perceptele morale si tiparele acceptate. Ni se pare normal ca un barbat sa-i spuna unei femei " am vrut sa vad cum e", "vreau o relatie fara obligatii", "cu ea a fost doar o aventura, nimic serios" dar nu si contrariul. Din punctul de vede

A doua cafea

Astazi mi-am luat din nou fotoliul si cartile de Tarot in primire. Am intors o singura carte: Roata destinului. E cartea pe care o intrsectam din ce in ce mai des in ultima vreme fara ca macar sa ne dam seama ca o facem. Fortam norocul in fiecare zi: mergem la vot si punem stampila cum am da cu banul, ne lasam angrenati intr-un vartej de false prietenii si relatii de conjunctura, lasam dragostea sa ni se scurga printre degete si ne agatam de "realitatea" unor relatii "respectabile". Apoi ne intrebam mirati unde a disparut zambetul diminetii, de ce am ajuns la Xanax si de ce inghitim pe nemestecate telenovele si filme made in Bollywood. Si iar intoarcem aceeasi carte asteptand un raspuns si o promisiune de fericire. Suntem indignati ca Fericirea se lasa asteptata, uneori o viata, suntem nereabdatori si pretindem ca ni se cuvine. Din pacate ni se cuvine doar ceea ce ne oferim noi singuri. Nimeni nu este dator sa ne faca pe noi fericiti. Dar noi putem. Putem incepe pri

Prima cafea

Nu am incredere in cei care se declara total si complet multumiti cu viata lor pentru ca tocmai afirmarea "gradului" de fericire ii da de gol. Nu sunt calugarita ca sa cred in conceptia imaculata si, de altfel, nici macar calugaritele nu mai cred una ca asta. Nu cred ca "celula" societatii, se pastreaza mai bine daca il spionezi pe cel de langa tine si ii invadezi spatiul intim pana la alienare. Nu sunt convinsa ca o farfurie cu "mancarica gatita in casa" poate salva o relatie si nu bag mana in foc pentru relatiile monogame. Nu sunt de acord ca unele lucruri "nu se face " sa le spui, cand, mai degraba, ar fi bine sa nu le faci deloc. Stiu ca, de cele mai multe ori, o minte deschisa este considerata "perversa" tocmai de cei care practica perversiunile. Cred ca afirmarea deschisa a convingerilor personale deranjeaza iar prostia autosuficienta este cea mai eficienta arma de distrugere in masa. Am incredere in oamenii frumosi pe dinauntru s